Skip to main content

Tură foto în Delta Dunării – Aprilie 2021

By 10 mai 2021iunie 2nd, 2021Călătorii

În cazul în care nu vrei să citești postarea, te invit să apeși butonul alăturat și să vezi galeria de fotografii.

Delta Dunării este o destinație pe care mi-am propus de foarte mult timp să o vizitez. Cu toate că dorința a existat mereu, nu am reușit niciodată să fac ceva concret în acest sens.

Și pentru că eu nu m-am preocupat să-l duc pe Mahomed la munte, m-am trezit că a venit multele la Mahomed.

Un cadou cât se poate de inspirat

Ca să fiu sincer, mereu am avut parte de cadouri deosebite de ziua mea de naștere, însă în 2020 am primit un cadou care a depășit orice așteptare, chiar dacă pandemia a reușit să încurce puțin lucrurile.

Prietena mea, Mădălina, s-a gândit că ar fi o schimbare interesantă dacă în loc de un cadou material, mi-ar oferi o EXPERIENȚĂ, așa cum s-a exprimat chiar ea. Așa că m-a trimis pentru 4 zile la o tură foto în Delta Dunării, un cadou foarte original și mai ales foarte potrivit pentru mine.

Astrele s-au aliniat…Aproape…

Deși toți cei care mă cunosc știau că mi-aș dori să merg la fotografiat în Deltă, nimeni nu știa unde, când sau cum, pentru că nici eu nu mă documentasem deloc despre asta.

Mădălina și-a făcut temele mult mai bine decât aș fi făcut-o eu și a ales tura care probabil mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Este vorba despre PhotoTour-ul Wildlife în Delta Dunării organizat de PhotoLife.ro și fotograful Dan Dinu.

Pentru că noi am urmărit cu mare plăcere mini-seria Descoperă România Sălbatică realizată de Dan Dinu și de echipa sa, Mădălina s-a gândit că sigur va fi o alegere bună.

Cadoul m-a luat efectiv prin surprindere. Nici nu aș fi îndraznit să-mi doresc așa ceva, și cu toate astea dorința mea de a ajunge în Deltă începea să se transforme în realitate. Eram extrem de entuziasmat pentru sosirea lunii Mai 2020, când tot entuziasmul a fost șters de pandemia de COVID-19 și de carantina totală care a făcut imposibilă aceasta deplasare. Dar cum am așteptat atâția ani, ce mai însemna să aștept încă puțin…

Câteva săptămâni mai tarziu am fost înștiințat că tura poate fi reprogramată pentru Septembrie 2020, ceea ce m-a bucurat iar, dar doar pentru o scurtă durată, pentru că urma să aibă loc fix în singura săptămână din Septembrie în care nu-mi puteam lua liber de la servicu. Îmi spun că nu-i mare tragedie, pentru că oricum eram convins că prefer luna Mai față de Septembrie, așa că m-am înarmat cu încă puțină răbdare și am așteptat să treacă anul.

Și uite așa a început si anul 2021, cu speranțe mari, dar cum situația în țară părea să fie din ce în ce mai serioasă, cu rata de incidență a infectărilor zilnice pe trend ascendent, am zis că nici de data aceasta nu va fi să fie. Până la urmă era o situație pe care nu o puteam controla și nici influența în vreun fel. Așa că m-am pregatit pentru încă o porție de răbdare…

Doar că de data aceasta nu a mai fost nevoie. Am primit de la Dan Dinu un e-mailul cu detaliile care mai trebuiau clarificate înainte de plecare și o dată cu el entuziasmul meu a revenit la cote maxime. Nici chiar prognoza meteo care nu era tocmai favorabilă nu a reușit să mă sperie, așa că eram pregătit să cunosc Delta Dunării. Zis și făcut. Să plecăm spre Deltă!

Întalnirea cu ceilalți fotografi în Tulcea și primii „pași” în Deltă.

Întalnirea era programată la ora 15:00 în incinta Portului Aval din Tulcea. Sunt punctual din fire așa că am ajuns acolo cu vreo 15-20 de minute mai devreme. Am fost surprins că nu eram primul sosit și am apreciat că toata lumea a respectat programul și că nu au fost întârzieri. Am cunoscut oameni de diferite vârste, unii care reveneau în Deltă, dar și alții care erau, ca și mine, la prima vizită.

Ne-am prezentat fiecare, apoi ne-am îmbarcat în mijlocul nostru de transport pentru următoarele 4 zile și am pornit către destinație: satul Mila 23. Știam din programul primit pe mail că inclusiv în prima zi vom avea parte de o tură foto înainte să ajungem la pensiune. Atmosfera era tare plăcută și toată lumea era pregătită și entuziasmată să fie acolo. După câteva minute petrecute pe zona navigabilă a Dunării, am ieșit în stânga pe un canal secundar, am redus viteza bărcii și așa a început distracția.

Cu toții eram atenți și scanam cu privirea împrejurimile, să nu ne scape ceva. „Stârc de noapte la ora 3” sau „Cormoran pitic la ora 12” erau genul de indicații pe care toți cei care vedeam păsări le dădeam celorlalți astfel încât nimeni să nu rateze nimic. Fiecare și-a făcut partea lui și asta m-a făcut să mă simt parte a unei echipe.

Ai grijă ce-ți dorești!

După câteva rafale cu niște stârci de noapte, am luat o pauză de la fotografiat pentru a mă bucura de atmosfera din barcă. Mă simțeam foarte bine să fiu acolo. Din vorbă în vorbă am hotărât să le împărtășesc și celorlalți obiectivele mele de la tura foto. „Dacă reușesc să văd un king fisher și un codalb, eu sunt mulțimit. Nici nu contează dacă reușesc să fac vreo fotografie, dar îmi doresc măcar să-i văd”, am spus eu plin de entuziasm. Mi s-a spus în glumă că nici măcar nu sunt pretențios, dar chiar și așa, era evident că și pentru ceilalți fotografi king fisher-ul era un subiect interesant.

Trecuseră aproximativ 10-15 minute de atunci, iar eu devenisem foarte concentrat să observ tot ce se întamplă în jur, ca nu cumva să îmi scape ceva. Fiecare petec de culoare albastră, fie de la etichetele sticlelor lăsate în urmă de vizitatorii mai puțin civilizați, sau de la vreo punguliță agățată de vreo crenguță, mă făcea să tresar. Știam că sunt în habitatul king fisher-ului și că acolo am cele mai mari șanse să-l văd, așa că nu trebuia decât să fiu foarte atent să nu-l ratez. Și, dintr-o dată, îl aud… țiuitul inconfundabil al king fisher-ului (sau Ivan Pescarul cum i se mai spune local). Îndrept privirea spre direcția sunetului și anunț „king fisher la ora 2”. Toți tresar și se orientează către acea direcție. King fisher-ul, trece pe lângă barcă la fel de rapid ca un glonț albastru. Se întoarce și ne depășește din nou, apoi se așază pe o crenguță ceva mai în față. Ne-am apropiat încet și am făcut câteva cadre, însă destul de slabe, pentru că statea într-o zonă de umbră, printre multe crengi. Dar cum spuneam, acest lucru nici n-a contat pentru că eu îmi doream să-l văd. Dacă mă alegeam și cu 1-2 poze bune, asta era deja un bonus. Oricum era prima zi în Deltă așa că aveam la dispoziție destul timp să ma mai întalnesc cu el.

Nici nu trecuseră 2 ore de când am intrat în Deltă iar eu eram deja pe jumătate împlinit. Simțeam că avea să fie o experiență pe cinste.

Ne-am continuat drumul către Mila 23, navigând pe canale înguste sau pe lacuri vaste și am continuat să fotografiem. Am fotografiat stârci de noapte, stârci cenușii, lișițe, egrete, lebede și cormorani. Păsările erau peste tot și nu trebuia decât să fim atenți și să ne alegem cu grijă încadrarile.

După ceva timp lumina începea să scadă. Speram să prindem un apus frumos care să încheie spectaculos o primă zi petrecută în Deltă, însă cerul era prea înnorat pentru așa ceva. Din cauza asta nu mai puteam fotografia așa că am hotărât să nu mai zăbovim prea mult și ne-am îndreptat cu toată viteza înainte către pensiunea unde aveam să petrecem urmatoarele zile.

Câteva cuvinte despre gazde

Pe perioada turei foto din Deltă am fost cazați la Pensiunea Vanessa din Mila 23. Pensiunea arată bine, iar camerele sunt amenajate întru-un mod plăcut, care mă face să mă gândesc la Grecia.

Încă de la poartă am fost întampinați de Florin, proprietarul pensiunii, care atunci când ne-a văzut a spus cu mare bucurie: „Dane, dacă ai știi de când așteptam momentul ăsta. Să te văd iar venind cu turiști pe la noi.” Părea o bucurie autentică și era cumva un semn timpuriu al revenirii la normal. Pentru o localitate ca Mila 23 turismul este o importantă sursă de venit, iar anul 2020 cred că le-a dat destule bătăi de cap.

Florin este un om foarte amabil și sociabil și care, pe mine cel puțin, m-a făcut să mă simt ca acasă. Apoi mâncarea pe care ne-au servit-o (de 3 ori pe zi) a fost delicioasă, fără excepție. Peștele proaspăt, gătit cu pricepere de Alina, soția lui Florin, a ajuns să fie unul dintre punctele de atracție al fiecărei zile. După câteva ore bune de hoinărit prin Deltă, mâncarea gustoasă pica la țanc. Mi-au plăcut în mod deosebit scrumbiile la gratar și crapul cu varză călită. Speram să gust și o salată de icre făcută cum numai localnicii Deltei știu să o facă, însă din păcate nu s-a putut. Pescuitul excesiv a început să facă procurarea peștelui sau a icrelor destul de complicată, chiar si pentru localnici.

Mancarea am pozat-o doar pe foarte mare grabă, cu telefonul. Nici nu aș fi putut altfel avănd în vedere cât de bine mirosea și arăta totul. Las totuși mai jos câteva poze ca să vă faceți o idee.

Au urmat zile frumoase începute la ora 05:00, când ne întâlneam la cafea pentru plecarea în căutarea răsariturilor care s-au ascuns după nori de fiecare dată, și care se terminau după ora 23:00, când rămâneam la povești în sala de mese. Mă așteptam să-mi fie greu cu programul acesta, mai ales ca nu sunt tocmai matinal de fel, însă cumva inexplicabil m-am trezit mereu fără probleme și chiar cu câteva minute înaintea ceasului deșteptător. Nu pot decât să bănuiesc că acesta este farmecul Deltei – puterea de a încărca bateriile mult mai eficient decât alte locuri prin care am mai fost.

Ne urcăm de fiecare dată în barcă cu același entuziasm, iar la fiecare plecare alternăm locurile între noi, astfel încât să nu fie nimeni dezavantajat. Regula aceasta legată de locuri era valabilă și la masă. Astfel puteam să discutăm cu toată lumea și nimeni nu ajungea să se simtă exclus.

Fiecare tură a avut farmecul ei. În prima dimineață am avut parte de puțină culoare la răsărit, suficientă cât să ne dea un boost de la prima oră. Apoi am văzut un copac plin de cuiburi de cormorani (cred că erau în jur de 30 de cuiburi), după care am bifat si cel de-al doilea obiectiv al meu. Am văzut primul codalb care veghea Delta din vârful unul stâlp de înaltă tensiune.

Puțin mai târziu ne-am întâlnit cu o femelă de king fisher care a fost puțin mai sociabilă și a stat ceva mai mult la fotografiat. Apoi am întâlnit o pisică care avea ceva trasături de pisică sălbatică, dar pe care cei cu mai multă experiență ca mine au clasificat-o ca fiind, cel mai probabil, un hibrid între pisica sălbatică și cea domestică. Tot în prima dimineață și-a făcut apariția și primul pelican creț, care era rătăcit într-un grup de lebede.

O altă surpriză plăcută din prima dimineață (practic a 2-a zi de tură foto) a fost întâlnirea cu un căprior. Eram pe un canal destul de larg iar la capătul lui, într-o zonă în care stuful și crengile erau mai rărite, se distingea o siluetă greu de confundat. Ne-am apropiat încet pentru a nu-l speria și am reușit să-l fotografiem. Nu părea să fie deranjat de prezența noastră, ba chiar ne studia curios în timp ce mesteca din crenguțele înmugurite. A pozat pentru noi 5-6 minute, după care a plecat liniștit spre stânga, pierzându-se din vedere în stuful înalt.

Ziua următoare (ziua a 3-a) ne-am bucurat să facem cunoștiință cu un boicuș (sau Pițigoi Pungar) care își construia cuib intr-o salcie de la marginea stufului. În puținele minute de lumină caldă pe care le-am avut în Deltă, această pasăre mică și curioasă ne-a studiat și a pozat pentru noi țopăind pe spicele de stuf din fața bărcii. Dan a spus că a observat în același loc și un juvenil de boicuș care părea să fie acceptat la cuib. Ne-a spus că este un comportament mai neobișnuit la această specie și că este vorba de un ritual de inițiere în construcția cuibului.

Apoi am gasit un grup de pelicani creți pe care am încercat să-i fotografiem în mișcare, folosind un timp de expunere mai lung și făcând panning paralel cu zborul lor. Nu mai fotografiasem de foarte mult timp la focală așa de lungă (600mm) și faptul că eram pe barcă a complicat și mai mult lucrurile. Și deși multe din cadrele de acest gen erau prea mișcate, am totuși câteva de care sunt mulțumit și pe care le includ în galeria de la sfârșitul articolului.

La a 2-a ieșire a zilei am fotografiat ibisul, o pasăre pe care o mai văzusem, dar pe care nu o fotografiasem până atunci. De asemenea, am avut parte de sitari de mal, de piciorongi sau de fluierari, păsări limicole pe care nu le mai văzusem până atunci. Printre ele era si un nagâț pe care nu am reușit să-l fotografiez din cauza distanței mari, dar pe care am putut să-l văd și să-l identific la indicațiile lui Dan. Acesta scana zona cu binoclul ca să ne facă atenți în cazul în care era ceva interesant de fotografiat. Am mai fotografiat și rața cârâitoare, cormoranul mic și corcodelul cu gât roșu, toate trei speciile lăsându-se cu greu fotografiate de la o distanță suficient de mică pentru a obține fotografii mai bune.

Din păcate, starea vremii nu ne-a permis să fotografiem apusuri interesante. Plafonul gros de nori ascundea foarte bine orice urmă de lumină sau culoare de la soare, însă în ultima seară am avut câteva spărturi în nori și am reușit să obținem unele cadre interesante, cu razele soarelui care pătrundeau către apă. Cu toții ne-am dorit să surprindem un pelican sau o lebădă în zbor prin fața razelor, însă nu a fost să fie.

Deși condițiile de fotografiat nu au fost optime, în mare măsură din cauza vremii, am putut selecta cateva fotografii de care sunt mulțumit și pe care le-am reunit în galeria de mai jos. Oricum, dacă e să privim partea plină a paharului, se putea să fie și mai rău. Prognoza meteo pentru cele 4 zile arăta ploaie în fiecare zi, însă noi am avut noroc să fentăm ploaia în fiecare zi.

Revenind la fotografii cel mai tare mă bucur de fotografiile cu piciorongul si cu king fisher-ul, ambele specii fiind foarte simpatice și fotogenice. Ca să nu mai spun că îmi doream să le fotografiez încă de când am aflat de existența lor.

Fotografiile mele preferate din Delta Dunării

Tura foto din 17-20 Aprilie 2021

Ce mi-a plăcut?

Tura foto din 17-20 Aprilie 2021

De Dan Dinu – Un om tare fain, cu multe povești frumoase de împărtășit cu cine are plăcerea să asculte. Un om care are natura în sânge, fără nici o urmă de exagerare, și care reușește să te inspire și să te facă să-ți dorești să petreci mai mult timp în aer liber.

De Ionuț – căpitanul bărcii cu motor și ghidul nostru prin Deltă. Un om foarte răbdător și pasionat de ceea ce face. M-a impresionat în mod deosebit prin modul absolut uimitor prin care reușea să vadă păsări de la distanțe foarte mari.

De Alina și de Florin – Care au fost niște gazde primitoare și care ne-au făcut să ne simțim ca acasă în acest loc minunat din Delta Dunării.

De modul foarte liniștit și calm (cu viteză redusă) de a merge cu barca pe canale. Deși aveam la dispoziție un motor cu mulți cai putere, stilul acesta denotă respectul organizatorilor pentru natură.

De grupul de fotografi pasionați cu care am petrecut aceste 4 zile. M-am simțit în largul meu alături de oameni care împărtășesc și înteleg pasiunea pentru fotografie, în general, și pe cea de wildlife, în special.

Ce nu mi-a plăcut?

Tura foto din 17-20 Aprilie 2021

În primul rând vremea… Nu e ceva ce putea fi controlat sau anticipat. 80% din timp a fost foarte înnorat și destul de frig. Dar dacă pun la socoteală că prognoza a arătat ploaie în fiecare zi, iar noi am reușit să o fentăm de fiecare data, cred că se putea mult mai rău.

În al doilea rând urmele lăsate de alți vizitatori ai Deltei. Peturi, ambalaje de la dulciuri, doze de suc sau bere, pachete de țigări… Urme foarte evidente ale oamenilor care nu respectă natura.

În încheiere

Rezumat și wishlist

Am fotografiat multe specii noi pentru mine, cum ar fi: lopătarul, sitarul de mal, fluierarul, piciorongul, codalbul, king fisher-ul, căpriorul, pițigoiul pungar, pisica sălbatică (sau mai degrabă un hibrid destul de interesant), stârcul roșu, corcodelul cu gât roșu, rața cârâitoare, pelicanul creț și ibisul.

Dintre speciile pe care le-am ratat amintesc câinele enot, buhaiul de baltă și pițigoiul de stuf, care deși au fost în preajma noastră, eu nu am reușit nici măcar să le văd. O să le trec pe lista oricum destul de mare cu motive pentru care să revin în Delta Dunării. Abia aștept!

Cătălin Chițu

Cătălin Chițu

Eu sunt Cătălin. Sunt o persoana căreia îi place să privească, să observe și să descopere. Fac fotografie înca din 2007, iar grafică înca din copilarie, când schițam pe orice colț de hârtie îmi pica în mână. Aceste 2 pasiuni ocupă o bună parte a activității mele zilnice.

2 Comments

Leave a Reply

Copyright © Cătălin Chițu. Toate drepturile rezervate.