Fotograf la MoonTime Bike 2017 – Cum a fost?

By 14 martie 2018martie 24th, 2020Poveste Foto

MoonTime Bike 2017

MoonTime Bike este cu siguranță unul dintre cele mai inedite concursuri de Mountain Bike din România. Competiția are loc în fiecare an în parcul Tineretului din București și reunește, de fiecare dată, 200 dintre cei mai buni cicliști români. Spectacolul începe imediat după apus și, într-un timp foarte scurt, totul ajunge să se desfășoare în întuneric. Atmosfera este incredibilă, traseul foarte bine amenajat, publicul este foarte animat și cicliștii sunt și ei la cele mai înalte standarde. MoonTime Bike este un concurs de tip XCO (Cross Countri Olimpic), ceea ce presupune parcurgerea a 7 tururui ale traseului de concurs de aproximativ 5km. Deși este amenajat într-un parc din centrul Bucureștiului, traseul este mult mai complex și mai spectaculos decât te-ai putea aștepta.

Organizatorii au știut să exploateze la maximum relieful parcului și au reușit să includă urcări abrupte, coborâri de viteză, secțiuni de contrapantă, pasaje pe rădăcini de copaci, rampe pentru sărituri și obstacole care să ofere un avantaj cicliștilor mai tehnici.

Pentru mine provocarea a fost fotografierea acestui concurs. Eram conștient că voi avea destul de multe probleme din cauza cantității reduse de lumină, însă eram determinat să fac o treabă cât mai bună.

Cum m-am pregătit pentru concurs și ce am făcut când a început?

Am ajuns la fața locului cam cu o oră înainte de start. Am decis să fac asta pentru că voiam să îmi aleg câteva zone bune din care să fotografiez. Am parcurs cu grijă porțiunea de traseu pe care mi-o alesesem de acasă și am fost atent să găsesc unghiurile cele mai potrivite. La momentul acela nu puteam decât să-mi imaginez ceea ce urma să se întâmple, pentru că nu mai fotografiasem niciodată un astfel de eveniment. După câteva ture înainte-înapoi, m-am hotărât asupra unei coborâri ce venea imediat după o potecuță îngustă, gândindu-mă că astfel voi avea cele mai bune șanse să obțin câteva cadre interesante. Mi-am poziționat blițul, mi-am făcut setările, am tras câteva teste și m-am așezat pe scăunelul meu pliabil de la Decathlon așteptând sosirea concurenților.

Eram destul de calm și de sigur pe mine, însă, de îndată ce uralele spectatorilor au devenit tot mai intense și concurenții s-au apropiat de zona mea, am intrat ușor într-o vrie ciudată. A mai durat câteva secunde și deja mă aflam în fața unui grup de cicliști mai numeros decât mă așteptam. Am început să fotografiez frenetic, fără să fiu atent la cadrele surprinse. Momentul a fost copleșitor. Cicliștii veneau repede, fiecare pe trasa lui, iar eu îmi alegeam subiectul la întâmplare. După ce a trecut primul grup compact, mi-am dat seama că nu procedez bine, așa că m-am temperat puțin și am început să fiu mai atent la ceea ce urma să fotografiez.

Am decis să-mi aleg subiectul de la o distanță mai mare și să-l urmăresc cu aparatul la ochi până când ajungea într-o zonă unde obțineam o compoziție interesantă. Rata de succes s-a îmbunătățit cu această nouă abordare, așa că am continuat. După aproximativ câteva zeci de cadre, am considerat că a venit momentul să schimb peisajul. Mai departe către poziția numărul 2.

Locația a 2-a a fost la aproximativ 100-150 de metri față de prima, însă fundalul era cu totul altul. De data aceasta era vorba despre o pădurice de brazi străbătută de o potecă în urcare. Alegerea nu a fost tocmai inspirată, mai ales pentru că toți concurenții erau umbriți de copaci, în timp ce în fundal ambianța parcului era mai luminoasă datorită apusului și a iluminatului de pe alei. Am testat mai multe încadrări încercând să găsesc un unghi favorabil, însă nu am fost mulțumit de rezultate. Astfel, am zis să încerc o imagine de ansamblu, cu concurenții care veneau încolonați pe potecă, cu lanternele aprinse, însă, pentru că lumina era foarte scăzută, fotografia are foarte mult zgomot de imagine. Am inclus în galeria de mai jos câteva exemple de fotografii din această locație.

Situată la ieșirea traseului dintr-o zonă cu copaci, locația numărul 3 mi-a plăcut mai mult, așa că mi-am mai recăpătat încrederea. Dar nici aici nu am fost scutit de provocări tehnice. Aparatul foto nu reușea să focalizeze pe concurenți pentru că toți aveau lanternele aprinse și îndreptate către obiectivul meu. După câteva încercări eșuate, am decis să focalizez manual într-un punct fix și să declanșez doar atunci când subiectul era în punctul respectiv. Deși nu am declanșat mereu la momentul oportun, această metodă mi-a permis să obțin rezultate mult mai bune decât dacă m-aș fi bazat pe focalizarea automată.

Între timp am mai schimbat câteva locații, încercând să găsesc și alte încadrări interesante, însă nu am fost mulțumit de niciuna dintre ele. Situația s-a schimbat când, mergând pe lângă potecă, am ajuns într-o zonă pe care nu o mai văzusem în pozele niciunui alt fotograf care a participat la edițiile precedente. Zona era într-o urcare ușoară, ceea ce a presupus o viteză mai mică a sportivilor și, astfel, la niște șanse de reușită mai mari pentru mine. M-am gândit să încerc și niște încadrări mai inedite în care să nu mai pun accentul decât pe sportivi, așa că am căutat un unghi mai deschis. M-am folosit de copacii de lângă potecă pentru a încadra subiectul și pentru a oferi profunzime imaginii. Din acest loc am obținut fotografii mai colorate, cu un contrast frumos dat de culoarea verde a ierbii și de frunzele roșii ale copacilor.

Ce aparatură am utilizat?

Camera Foto:

Nikon D750 + Grip MeiKe MK-D750

Obiectiv Principal:

Tamron SP 24-70mm f/2.8 VC

Obiectiv Secundar:

Tamron SP 70-200mm f/2.8 VC

Accesorii:

Nikon SB-910 + Fancier FT-6653

Concluzii si incheiere

Per total, experiența a fost una pe cât de grea pe atât de plăcută. Am învățat chestii noi fiind forțat de împrejurări să găsesc soluții pentru limitările tehnice. Am savurat fiecare moment atât de intens încât nici nu mi-am dat seama când au trecut cele aproape două ore de concurs.

Probabil că voi mai fotografia și alte ediții când voi avea temele mai bine făcute. Pentru viitor obiectivul meu este să obțin fotografii cel puțin la fel de bune ca cele ale lui 2Eyes, fotografii pe care eu le consider cele mai reușite de la MoonTime Bike. Fotografiile lui pot fi văzute AICI.

Cătălin Chițu

Cătălin Chițu

Eu sunt Cătălin. Sunt o persoana căreia îi place să privească, să observe și să descopere. Fac fotografie înca din 2007, iar grafică înca din copilarie, când schițam pe orice colț de hârtie îmi pica în mână. Aceste 2 pasiuni ocupă o bună parte a activității mele zilnice.

Leave a Reply

Copyright © Cătălin Chițu. Toate drepturile rezervate.